Figura lui A. Russo este una din cele mai înălţătoare în literatura română din sec. XIX. Concepţiile sale pătrunzătoare despre literatură, limbă, folclor, conturul artistic neobişnuit al prozei l-au plasat în rândul scriitorilor de mare prestigiu.
Ani la rând omagiem şi valorificăm viața, activitatea şi opera scriitorului, numele căruia este purtat cu mândrie şi cinste de Universitatea bălţeană din anul 1959.
Alecu Russo s-a născut la 17 martie 1819 la Chișinău, iar copilăria și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor, de la care a auzit primele poveşti şi cântece populare. Devotamentul, dragostea pentru ţară şi poporul ei viteaz au încolţit în inima scriitorului în acei ani idilici ai copilăriei sale.
Pe la 1829, o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de părintele său la studii în Elveția. Își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier, de lângă Geneva.
Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum, în traducere.
A fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român, ideolog al generației de la 1848. A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova, după care a luat parte la Marea Adunare Națională românească de la Blaj şi Lugoj acelaş an.
Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim.
A fost arestat la Dej și întemnițat la Cluj. A militat pentru Unirea Principatelor Române.
A murit de tuberculoză la 5 februarie 1859 şi este înmormântat la Biserica Bărboi din Iaşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu