LECTURA DE WEEKEND. VIAŢA ÎNCEPE VINERI de Ioana PÂRVULESCU

„Ce-i viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?”

Umberto Eco

În primul weekend al lunii decembrie Vă propunem să lecturaţi romanul Viaţa începe vineri (Bucureşti, Editura Humanitas, 2012), semnat de Ioana Pârvulescu. Autoarea predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti şi este redactor la revista România Literară. Prima ediţie a romanului datează cu anul 2009, fiind publicat la Editura Humanitas, ulterior a fost tradus în 10 limbi şi a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură.

Coloana vertebrală a romanului o constituie însemnările din jurnalul Iuliei Margulis, o tânără bucureşteană, fiică de medic sărac, care acoperă intervalul dintre 19 şi 31 decembrie 1897. Sunt două săptămâni bogate în evenimente, şi asta pentru că la cuvenitele pregătiri de sărbători se adaugă o suită de evenimente senzaţionale, care se pun în mişcare odată cu descoperirea în zona Băneasa a doi tineri bărbaţi, unul grav rănit, altul leşinat, dar aparent amnezic în mod selectiv.

Conu Costache Boerescu, mai aproape de imaginea unui aristocrat decât de cea a unui poliţai clasic, anchetează cazul şi în curând se stabileşte identitatea celor doi tineri, Dan Kretzu (supravieţuitorul) şi vlăstarul familiei de moşieri Ochiu-Zănoagă (cel ucis).

Dan Creţu (Kretzu), personajul venit de undeva din negura timpului, este considerat omul-cheie al romanului, întrucât în jurul lui se încheagă acţiunile, se îndrăgostesc oamenii, se pierd lucruri sau se însufleţesc persoane, care îşi pierduseră zâmbetul, aparent pentru totdeauna. El este cel care vine din viitor pentru a reconstrui prezentul, pentru a aduce un nou sens existenţei celor din jur.

„Este o carte singulară, care sfidează cu inteligenţă şi talent direcţiile prozei româneşti actuale. Este doar ceea ce ne place să numim a thing of beauty, aflat în afara zgomotului cacofonic al tuturor bătăliilor. Viaţa începe vineri e o carte care poate fi citită ca roman poliţist, roman fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric, dar cititorul va fi enorm câştigat dacă va uita de toate aceste categorii şi-o va vedea pur şi simplu ca pe o lume vie, plină de poezie şi adevăr, cum sunt toate scrierile care înseamnă ceva în literatura lumii.” (Mircea Cărtărescu)