„S-ar putea spune că, aflaţi în fluxul muzicii, începem să locuim într-o zare care ne e deopotrivă străină şi familiară. Este ca şi cum am fi conectaţi la o lumină orbitoare, la un principiu ideal care emană căldură şi ne inspiră în a fi „uşori” şi liberi. Senzaţia este una de nedescris. Vezi muzica de undeva de sus, aproape căpătând o consistenţă materială, îi observi forma de ansamblu şi detaliile într-o singură privire, totul se transfigurează şi notele îşi capătă spiritul, unindu-se parcă într-o învolburare înfiorată. Aceasta este un loc în care nu oricine ajunge şi în care nu poţi rămâne, dacă ai ajuns, decât un timp limitat. După ce viziunea a trecut, hârtia cu portative devine iarăşi ceea ce a fost, o sumă de semne mai mult sau mai puţin dibaci montante într-un text”, spune autorul Dan Dediu în acest posibil ghid de compoziţie după metoda ficţionalistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu